Panoramă despre Maifest, organizat de SZEMinárium

Primul nostru Maifest, organizat între 9 și 12 mai 2024, a debutat cu o reflecție intensă asupra condițiilor universitare precare din Cluj, context în care colegiul independent SZEMinárium își încheie cel de-al doilea an de activitate. A doua zi, acțiunea a devenit posibilă de imaginat: am urmărit pe ecran lupta muncitorilor din Franța, avându-l ca invitat pe unul dintre organizatorii din cadrul luptei. Participanții – membri ai grupului SZEMinárium, liceeni secui, interpreți români și tineri romi – au anticipat prin prezența lor una dintre temele centrale ale acestui Maifest: relația dintre etnie, limbă, rasă și clasă.

La Saga des Conti, un film despre lupta muncitorilor din Clairoix, adus la Cluj-Napoca de Roland Szpirko, unul dintre personajele din film, și Noémi Lehoczki, jurnalist la Mérce.

Totul a ajuns în punctul culminant la „Ditrău”, și anume la masa rotundă despre dezbaterea migrației în România, externalizată acolo. De ce nu au reușit muncitorii din Ținutul Secuiesc și Sri Lanka să facă ceea ce au făcut omologii lor din Franța? Și cine sunt „albii” din poveste – care, indiferent de culoarea pielii, sunt albi fiindcă produc interpretări și, în cele din urmă, conștiință socială?

Situațiile de traducere apărute în mod constant în timpul Maifestului – nu doar între limbi, ci și între situații, contexte, obiceiuri – au fost reflectate în câteva cuvinte cheie rostite la lansarea revistei új szem: pentru stânga, realitatea nu este niciodată un lucru dat; ea trebuie creată, iar în timp ce facem acest lucru, ne dăm seama că a avea acces direct la lume, la lucrurile care aparțin acesteia, este o mare iluzie. Faptul că timp de câteva zile am reușit să coexistăm astfel, total sau parțial, în spațiile din Cluj – la Casa Tranzit, la Planetarium, la A.casă, în pădurea Hoia și în fața statuii lui Mihai Viteazu – a însemnat o reprezentare a gândirii noastre asupra lumii, dar și o amprentă a acesteia.

Panel Cluj-Napoca: Oana Mateescu, Adi Dohotaru, Tolnai Rege și Alex Boguș

Înainte eram ezitantă să organizez deoarece de multe ori simțeam că forma are prioritate în fața conținutului. De data aceasta, însă, nu a fost cazul. Deși de multe ori munca făcută în culise nu se vedea în mod direct în cursul evenimentelor, totuși simțeam că ceea ce făceam avea sens. Am cunoscut mulți oameni de valoare, am reușit să-mi formez o imagine mai completă despre câmpul de stânga din Cluj (spațiul autoorganizat, anticapitalist și antiautoritar A.casă, colectiva de traducere și interpretare Grai, Căși sociale ACUM!, asociația pentru protecția mediului urban Societatea Organizată Sustenabil, profesori universitari, studenți și activiști), iar faptul că aceste diverse grupări pot lucra împreună, sunt capabile și dispuse să se ajute reciproc și au visuri comune, fezabile, mi-a dat un imens plus de motivație. Cred că aici am început ceva din care pot rezulta multe inițiative minunate. Vă mulțumesc pentru munca depusă împreună și mai ales pentru încrederea reciprocă și entuziasm. Sunteți grozavi! — Tolnai Rege

Panel despre învățământul superior: Gellért Nagy, Kriszta Kedves, Andrea Ábrahám-Tekla și Anna Kiss.

Pentru mine, acesta a fost evenimentul în care am putut prezenta publicului din Cluj rezultatele a doi ani de muncă a colegiului nostru. În acest timp, am organizat mai multe cercuri de critică introductive,a interne și publice, atât cu invitați din țară cât și din alte țări; am organizat un atelier pentru elevii de liceu din Gheorgheni în cadrul săptămânii Școala Altfel; am participat la Universitatea de Vară a romilor din Secuime; și am organizat o petrecere împreună cu organizații românești care împărtășesc principii critice similare cu ale noastre. Toți acești actori au fost prezenți la Maifest; ne-a plăcut să vedem că mult din munca invizibilă, de fundal, devine în sfârșit vizibilă și comunitară.

Evenimentul m-a ajutat și la redefinirea noțiunii spațiului: pe de o parte, fiindcă invitații noștri au venit de la distanțe mari, din Ținutul Secuiesc până în Franța, iar pentru mulți dintre ei noi am creat oportunitatea de a prezenta la Cluj; pe de altă parte, acum am simțit pentru prima dată că Clujul este și al meu. În cele patru zile în care ne-am plimbat (sau am alergat – în funcție de ce era nevoie pentru organizare) pe străzile orașului, m-am gândit că da, și noi avem dreptul de a folosi acest spațiu, ceea ce l-a făcut să nu fie atât de straniu, restrâns sau aglomerat, ci mai degrabă familiar și primitor.

Make some noise for Ditrău! Reflectând asupra panelului format din Luis Escobedo, Tamás Kiss și Tibor Toró, scandăm la marșul nemulțumirii

În general, pot spune că ne-am dezvoltat precoce. Timp de doi ani de autoorganizare, am crescut aproape până la dimensiunea orașului Cluj; am văzut că problemele sociale pe care le abordăm nu ne privesc și nu ne interesează doar pe noi. Am reușit să aducem aici contactele noastre, apropiate și îndepărtate, și să creăm legături noi în cadrul acestei serii de evenimente. — Condrea Ilyés Ágnes

Am ezitat să accept invitația, dacă vreau sau nu vreau, ce să fac eu într-un astfel de context? Cât despre subiectul discuției: emanciparea romilor din Transilvania! Cred că oamenii care au fost invitați au și ei istorii și povești foarte puternice, deci cred că a existat o energie specială în conversație. Este o situație nouă, o temă sensibilă care ar trebui să fie abordată mai des și problema să fie numită pe nume. Personal, consider că în prezent nimeni nu este interesat să vorbească despre problema romilor și nu înțeleg de ce doar ONG-urile se gândesc la aceasta.

Panel privind emanciparea romilor: în Casa Tranzit, András Borbély, Zoltán Gergely, Máté Isztojka, Blanka Barabás și Renáta Ioni vor discuta.

Programele realizate de cei de la szem au fost nu doar bune, ci și pline de culoare, am fost copleșit de o avalanșă de emoții. Am fost foarte impresionată de autoorganizarea pe care am văzut-o la proiecția filmului despre Conti! Mi-a plăcut Marșul nemulțumirii la care am luat parte, iar apoi a avut loc o lecție de literatură la Planetarium cu participarea celor de la szem, care a fost interesantă și foarte informativă. Doresc să vă mulțumesc pentru primirea caldă și cordială din partea celor de la szem, pentru discuții, pentru deschidere, pentru conversațiile bogate! Dacă va fi și în viitor, sper să le organizăm împreună! — Gergely Zoltán

Acest steag nu a mai fost arborat de la protestele Verespatak din 2013. Schimbare radicală (chiar și în Parcul Feroviarilor aruncat dezvoltatorilor imobiliari).

Bună! Sper că v-ați distrat duminică seara la petrecerea de la A.casă. Prezența celor de la Mérce a fost foarte bună, de asemenea a fost bine că a venit UH de la Odorheiu Secuiesc, că a venit Kiss Anna și a moderat. Sunt convins că putem să construim pe baza încrederii care s-a stabilit cu presa. A fost un lucru foarte important pentru tinerii romi și au ieșit, așa simt eu, dintr-un impas. Aceasta este o realizare foarte importantă. Este o direcție foarte bună de urmat în ceea ce privește colaborarea cu organizațiile românești. Acest lucru se va dezvolta și mai departe la rândul său. Este foarte bine că voi ați organizat ceva, ați anunțat o demonstrație, că a apărut colegiul SZEMinárium în spațiul public. Și, nu în ultimul rând, este foarte bine că Erik a putut să vină acasă pentru eveniment!!!!! Așadar, în ansamblu, m-am trezit într-o dispoziție foarte bună în această dimineață, după 11 ore de somn. — Kiss Tamás

În esență, am fost fericit că s-a realizat acest Maifest. Am simțit un sentiment de ușurare și optimism după. Pentru mine, a contribuit la crearea unui sentiment mai puternic de apartenență și coeziune. Pe de altă parte, a fost important pentru mine și în ceea ce privește cunoașterea unor oameni noi, chiar dacă au fost prea mulți oameni din prea multe medii diferite și nu am rămas cu suficient de mult timp. Acest lucru a fost bun, dar a și îngreunat lucrurile. De la Paris la Budapesta și până în Ținutul Secuiesc: dacă ne vom ocupa de acest lucru în viitor, ar merita să separăm puțin aceste grupuri, pentru a forma o relație mai intensă. Dar, a fost, de asemenea, motivant să avem această incursiune împreună, așa că sunt nesigur în această privință, ambivalent, nu știu cum ar fi mai bine. Ați spus că Maifestul a spart plafonul de sticlă. Este nevoie de mai multe astfel de inițiative pentru asta. Deci cred că pentru mine a fost important din punct de vedere psihologic, și am fost mai puțin preocupat de opiniile celor din afară. — Dohor Tamás

Lansare de jurnal. Dia Marin, Örs Székely și Tamás János în dialog la Planetarium, cu un bonus track pe frecvențele Radio Cluj Napoca.

Interpretare în Planetariu, unde au loc majoritatea discuțiilor, și Margaret Thatcher, care ne redă societatea.

Deși am reușit să particip la mai puține evenimente decât mi-aș fi dorit, m-am simțit bine la cele la care am participat și, din ceea ce am văzut, mi s-a părut că totul a decurs bine, cu o atmosferă plăcută și, nu în ultimul rând, cu multă lume prezentă. Văd Maifestul și cercul de lectură despre feminism ca pe un continuum, și asta a întărit în mine ideea că oamenii din Cluj doresc să cunoască o abordare emancipatoare, să vorbească și să dezbată. Trebuie neapărat să continuați, să continuăm aceste evenimente publice. Sunt multe subiecte de discutat, multe tabuuri care trebuie sparte. — Toró Tibor

Vedere din Hoia: Cluj-Napoca (zona rezidențială Monostor) în stânga, Florești în dreapta, lanțul Făget și dealurile Gilăului în fundal.

Pădurile din filme reprezintă în mare parte un loc periculos și întunecat, cu trasee sinuoase care creează un sentiment de dezorientare. Cine ar fi crezut că într-un eveniment legat în mod mai indirect de Maifestul organizat de SZEMinárium, o plimbare organizată împotriva dezvoltării imobiliare în pădurea Hoia, voi regăsi metafora primei mele experiențe cu cei de la szem: „pelerinaj al credincioșilor”. Ne-a adus laolaltă, ne-a dezvăluit marginalizarea comună, pentru a găsi umanitatea din fiecare în spatele măștilor de ‘pericol’ și ‘întuneric’, îndreptându-ne spre o voință comună mai complexă. — Luis Escobedo

Fotografiile au fost realizate de Bocz Henrietta, Condrea-Ilyés Ágnes, Juhász-Boylan Kincső și Kozma Kincső

Introducerea a fost scrisă de Székely Örs.