Virgil Mazilescu versei

împrumutînd din versurile poetului cîteva
sintagme (cărora nu le pătrunde înţelesul real) şi
lamentîndu-se tuturor în felul straniu despre care
vom lua imediat cunoştinţă – administratorul
devine pe zi ce trece o prezenţă tot mai incomodă
şi mai odioasă

o ! norme ale durerii. călare pe propria lui imagine
guillaume scoate din buzunar (la auzul unei frunze
galbene ca şi la auzul unei trompete) revolverul mic
de alamă. el scoate apoi din servietă o chivară de mucava
şi pînă la urmă scoate şi dispreţul împăturit în două:
mă scoate visător pe mine din umbra măslinului sacru –
şi numai astfel învinge o ! norme ale durerii.

    *
*      *

cînd administratorul și-a dat în cele din urmă seama
că partida este definitiv pierdută – a avut chiar și o revelație
pentru că stătuse singur în camera lui  de la subsol
vreme de zece zile necesare și suficiente  (afirma un
anume blaise pascal) pentru revelația revelațiilor: multe ai putea
să mai afli despre tine rămînînd singur
într-o încăpere vreme de zece zile

(în pofida oricărei convingeri mallarmeene potrivit căreia
cuvintele s-ar atinge nu se știe dracului cum și ar deveni
prin ele însele regale – atîta tot)

da ploaia asta fără de milă și fără de capăt :
fericirea ta cu zece boturi
pe zece labe : miros și urmă și scîncet și pipăit al animalului

v.m.

mama lui a murit acum douăzeci de ani
tatăl lui (trist și el) ieri către ora cinci

ani și ore

frate nu a avut soră nu a avut
intinde leneș mîna deschide dulapul din baie urlă
scoate un bandaj pentru inimă – scoate inima caldă a margaretei