Claudiu Komartin versei

1700 de buzunare

lui Alexandru
„există un război între felinare şi stele”
iar noi stăm şi ascultăm muzica focului
în sertarul în care e
ai 1700 de buzunare
dar tu al cui buzunar eşti?

pavilionul spaniol

Cristinei
până în acea dimineaţă
toate instrumentele cântaseră
cel puţin o dată
dar numai glasul ei făcea focul să tremure
ca ultima frunză de toamnă
din pavilionul spaniol

iubesc acel oraş

aş vrea ca dimineaţa asta să aibă mâinile tale
pentru că noaptea a fost adâncă şi rece
„adâncă şi rece”, am putea spune
ca o gură de filosof
rătăcită printre file
întunecate
aş vrea ca dimineaţa asta să aibă spatele tău:
talger acoperit de o piele trandafirie,
sub care pulsează aştrii prietenoşi
iubesc acel oraş îndepărtat
în care au botezat lumina
blândă a înserării
cu numele tău.

din carne se desface

dezordinea din jurul mâinilor
dorinţe ambigue când
gura stârneşte fructul
aşteaptă şi vei vedea
cum din carne se desface lumină
mierea simţurilor